Chipul de praf si fum

In clipa in care omul se departeaza de Dumnezeu cu buna stiinta ,nesilit de nimeni  si in chip  rautacios(orice lepadare de Dumnezeu este rautacioasa) ,el,omul,inceteaza sa mai fie om.Inceteaza sa fie chiar si animal si ajunge o intamplare a firii,fara nume ,fara legatura cu mediul in care se afla….deoarece suflarea dumnezeiasca il paraseste. Ce este omul atunci? Doar o lada goala care se prabuseste cu zgomot in prapastie. Ce ramane omul atunci?Un chip de praf si fum care sta in afara lumii zidite de Dumnezeu.Iar daca acest chip de praf ajunge din nou om (primeste in sine suflarea lui Dumnezeu) atunci are loc creatia din nou a omului ….o repetare a minunii creatiei.

(Sf. Nicolae Velimirovici)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: